vineri, 4 martie 2011

DESPRE CARTILE MELE, IMPREUNA CU VOI...

           Daca as putea, as sadi toate cartile intr-o gradina, sa creasca din ele arbori, cu pasari in loc de frunze, pasari cu aripi de nori albi si pufosi, ca cei de pe cerul copilariei.
M-as plimba prin ea, adeseori, as rasfoi fiecare arbore, i-as citi destinul ascuns in lemnul sfant si l-as iubi... pe toti i-as iubi, deopotriva, i-as iubi frumos si inalt, cum numai un arbore poate fi iubit, pentru ca in el traieste, ascunsa, o carte - o viata de inger, o minune care ar putea fi, oricand, si a ta, daca stii s-o descoperi, s-o patrunzi, sa-ti implinesti sufletul prin ea, sa traiesti in trupul ei de file fragile, sa traiesti nenumarate vieti.
Daca in jurul nostru, al fiecaruia, ar creste o padure de carti, Dumnezeu ar sta la masa cu noi si ne-ar binecuvanta fiecare farama de aer si ar face-o lumina. Si, atunci, ne-am hrani cu lumina, iar cuvintele noastre ar fi ca niste haine de sarbatoare.

   Cat de frumosi la suflet am fi!

          Sunt poate si eu o carte inchisa intr-un arbore de lumina si cant acolo, ascuns, in tacerea adanca a timpului, devenit eternitate.

            Daca vrei, intra si tu in padurea cu arbori cantatori, si-o sa-mi afli cuvintele, toate cuvintele - pasari albe, cu aripi de nori, norii de pe cerul copilariei. Si vei fi mai fericit cu o farama de cer, cu o clipa, cu o iubire... Si-ti vor fi iertate toate greselile, si uitarile, si neiubirile. Vei fi omul care se cunoaste pe sine, intrand in inima celorlalti, doar prin cuvintele scrise-ntr-o carte... Si vom avea amandoi aceeasi lume de ingeri!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu