Stramosii

SPINEANU
(VALAHIA)

Familia boierilor Spineni e una dintre vechile neamuri ale ţarii. Strămoşii ei sunt bine cunoscuţi prin documente din veacul al XVI-lea. Familia Coţofenilor derivă dintr-însa, ambele având o origine comună. (v. aceasta).
Boierul N… care trăia pe la jumătatea secolului al XVI-lea, a avut mai mulţi copii:
DIICUL clucerul; ŞERBAN banul, citat la 1577 în documentele satului Bistriţa din Mehedinţi, în care găsim şi pe cei următori. (Arh. Stat. Buc., Bistriţa); jupâniţa NEACŞA, sora lor, care era măritată (1588) cu Chirca comisul din Ruda (Rudeanu); - în fine JUPÂNESA MARA, care avu de soţ pe PREDA Clucerul ŢÂNŢĂREANU,   1638. Mara e citată în anul 1602 şi avu următorii copii, după cum reiese din actele Bistriţei, de care am amintit mai sus: - DUMITRAŞCO Clucerul SPINEANU, de care vom vorbi în urmă, GHEORGHE VORNICUL din Sărdăneşti, care în 1648 era decedat; PARASCHIVA postelnicul, 1649; MIHAI Spătarul COŢOFEANU, (v. aceasta) amintit în 1634 şi cunoscut în cronici; JUDITA Spătăreasa, probată între 1648-68 (avu de fiică pe Stanca, soţia lui Ionăş serdarul); şi PREDA, de asemenea citat la 1649.
Se poate vedea dar, că din aceşti şapte copii ai Marei, erau trei fete; iar din băieţi, cei trei mai însemnaţi aveau fiecare numele de familie după moşia ce posedau şi care le venise parte: Dumitraşco era Spineanu; Preda Ţânţăreanu; George era Vornicul din Sărdăneşti; iar Mihai Coţofeanu. Aceasta ne arată mai mult, formaţiunea numelor de familii după localităţi, cu deosebire în Valahia şi începând numai după mijlocul secolului al XVII-lea.
Din această familie era boierul HAMZA DIN SPINENI, care a fost cumnatul lui Calotă Banul şi al lui Pârvu, în anul 1602.
BADEA OT SPINENI, la 1637, era nepot lui Neagoe logofătul de Căldăruşani.
DUMITRAŞCO CLUCERUL SPINEANU, fiul jupânesei Mara, după cum am văzut mai sus. Unele documente (Arh. Stat. Moşia Isvorani şi Stâlpeni) arată ca părinte al său pe: Andrei slugerul; pe când altele, pe Preda clucerul de la Ţânţăreni. E posibil ca el să se fi născut din căsătoria jupânesei Mara, în prima căsătorie a ei cu boierul sluger Andrei (?) – Dumitraşco Spineanu era clucer la 1635, 38 şi 1639, când se mai aminteşte că avea de cumnat pe Teodosie de la Curtişoara. Cu soţia sa, jupâneasa Vilaia, este numit în 1640. În 1649 era paharnic mare.
La 1640, fiul său DUMITRAŞCO SPINEANU, în urmă VEL CĂPITAN, era deja născut, deoarece la acea dată e probat împreună cu părinţii săi. În 1694 ca vel căpitan, el, iar nu tatăl său, care fiind născut cel puţin pe la 1600 nu mai putea să se ocupe de afaceri la acea dată, primeşte o carte domnească de la Vodă Brâcoveanu. Printr-însa se întăreşte mai mulţi ţigani şi părţi de vie de la Căldăruşani, rămaşi de la nepotul său MATEI VISTIERUL, care murise şi pentru care avea ceartă cu călugării de la Radu Vodă. “Deci orice i-ar lipsi lui Dimitraşco din ceia ce I-au lăsat nepotu-său Matei vistierul, să le plătească călugării…” (v. Acte vechi de Gr. Lahovary; Convorb. Lit. an. XXI p. 300).
ANCUŢA, sora lui Dumitraşco, îi dăruise şi ea mai înainte “zece suflete de ţigani” etc. Jupâneasa Ancuţa care trăia cam pe la mijlocul secolului al XVII-lea, avusese de soţ pe Petru biv-vel slujerul ot Ciorogârla.

                                                                        Fragment din monografia „Familiile boiereşti          române”, istorie şi genealogie după izvoare autentice, de Octav-George Lecca, Ed.      Minerva, 1899, Bucureşti, cu adnotări, completări şi desene de Mateiu Caragiale;     monografia a fost reeditată în anul 1999, la Ed. Muzeului Literaturii Române, a       Fundaţiei culturale Libra, prin grija  d-lui Alexandru Condeescu.